Blestemul aurului

In Muntii Apuseni este o localitate milenara, cosmopolita si totodata contradictorie. Istoriceste vorbind are o insemnatate deosebita in trecutul, prezentul si viitorul locuitorilor de pe aceste meleaguri. Atestata documentar de pe la anul 131 e.n., localitatea Rosia Montana a fost locuita neintrerupt pana in zilele noastre, cunoscand ascensiunea si in ultimul an decaderea, riscand sa ramana o localitate fantoma.

Fiind denumita Alburnus Maior, in epoca romana aceasta localitate a cunoscut o inflorire datorita minelor de aur, mai apoi, aici au venit ungurii, germanii, evreii, cehii, polonezii, tiganii si alte neamuri, care au convietuit muncind impreuna sperand la imbogatire. Prin anii 1700-1900 localitatea arata ca un mic orasel de munte cu magazine, carciumi, chiar si un cazino, fiecare cunfesiune avea cate o biserica si mai erau targurile care se tineau in piata mare.

Extractia si prelucrarea minereului se facea cu unelte specifice.

Zonele de extractie se numeau: Carpeni, Orlea, Tarina, Foies, Igre, Carnic, Vaidoaia, Cetatea,etc.

Dupa o perioada de timp minereul a fost prelucrat cu metode avansate la acea vreme, astfel s-a construit uzina de preparare de la Gura Rosii.

Dupa anul 1947 noul regim venit la putere a deportat sau a inchis in inchisorile din tara pe toti proprietarii si actionarii de mine. Exploatarea facandu-se organizat in cadrul Intreprinderii Miniere Rosia Montana.
De aici a inceput dezastrul ecologic. Nu s-a tinut cont de nimic. Prin anii '70 a inceput distrugerea ,,Cetatii" deschizandu-se o cariera care era predecesoarea exploatarii la suprefeta care urma sa inceapa.

Dezastrul ecologic de care se tot vorbeste acum este opera Intreprinderii Miniere, proprietate a statului roman si nicidecum a firmei canadiene.

Asa arata Rosia Montana inainte sa vina canadienii.

Si asa arata si acum.
In momentul de fata, Rosia Montana ( Alburnus Maior) este o comuna in care persoanele care nu lucreaza si sunt in somaj, salarii compensatorii, ajutor social sau nimic, sunt in proportie de 80%. Pe termen scurt: ce vor face acesti oameni?
O optiune serioasa este data de compania canadiana, care a oferit locuri de munca, ajutor material pentru modernizarea scolilor, a organizat cursuri de calificare pentru cei ce au vrut sa-si ofere o sansa in viata, a platit personal care sa se ocupe de cei care n-au posibilitati sa se descurce singuri (batrani si bolnavi incurabili) oferindu-le, pe langa hrana si lemne pentru foc, o persoana care sa faca menajul. Pe langa toate acestea in fiecare an a platit asfaltarea drumurilor in toata comuna, achizitiile de materiale s-au facut numai de la firme din zona, astfel ajutand si societatile din localitatile invecinate sa prospere.Daca societatii canadiene i se va retrage dreptul de a investi in Rosia Montana atunci se va produce un vid economic pe o perioada de timp mai lunga si cetateanul de rand ori cauta in gunoaie dupa o paine uscata ori pleaca spre un oras prosper ca sa-si castige existenta.

Vreau sa va arat cum vede un rosian Drumul Aurului cand nimeni nu-i in stare financiar sa ecologizeze terenurile care au fost distruse de Intreprinderea Miniera in timpul cat a functionat.

Aceasta fotografie este binenteles facuta in cu totul alta parte si nicidecum la Rosia Montana.

Dar sa va arat o paralela intre anii 1800 si 1989:

In ambele fotografii se arata CETATEA.

Despre cianuri si implicatiile lor o sa scriu cand o sa prezint Baia de Aries.